Austrocactus bertinii

Descriere: Austrocactus bertinii formează o coloană joasă de tepi mai mult sau mai puțin cârlige, simpli sau ramificați la bază cu mai multe tulpini. Această plantă este extrem de variabilă în special pentru prezența spinilor cârliși și dimensiunea tulpinilor. Cele mai multe forme întâlnite în vasta arie de răspândire au primit diferite denumiri specifice, dar toate prezintă o variație continuă, astfel încât este extrem de dificil să se stabilească limita de la o specie la alta.
Tulpini: 20-30(-50) cm înălțime și 3-5(-8) cm în diametru, verde măsliniu închis, subțiri cilindrice până la cilindrice
(O formă de creștere subțire cu tulpină de numai 1-2 cm în diametru este cunoscută sub numele de Austrocactus gracilis ).
Coaste: Până la 12 proeminente și tuberculate.
Areole:Circular gălbui-pâslă, la aproximativ 1 cm distanță.
Tepii centrali: 1 până la 4, cârlige, oarecum arcuiți sau aproape drepti, cei mai mici și cei mai lungi aproximativ 3-4(-6) cm lungime, alb-crem, maro-gălbui, maro-roșcat, mahon sau aproape negru. Tepii mai vechi sunt gri și oferă un camuflaj eficient în habitat.
Tepi radiali: 6-10 de culoare deschisă, până la 1,5 cm lungime.
Flori: diurne, până la 10 cm în diametru și 6 cm lungime, roz sau gălbui uneori cu niște violete, purtate pe partea superioară a areolelor în apropierea vârfului plantei. Lobii stigmatizarii numerosi, rosii sau violet. Stamine în două serii cea inferioară formând un inel în jurul stilului. Tub și ovar foarte spinos, cu peri și peri lânoși.
Fructe:Aproape uscat, globos, spinos cu lână și peri, resturi florale persistente.
Semințe: larg ovale, aplatizate.
Cultivare și înmulțire: Austrocactus bertinii sunt relativ ușor de cultivat, cu condiția să fie ținute la rece, dar uscate toamna și iarna. Cu toate acestea, este dificil să găsești plante de înaltă calitate din această specie în cultură. Sunt cactusi foarte rezistenti la frig, teoretic rezistenti la -18°C (sau mai mult), mai ales atunci cand sunt uscati. Acești cactusi sunt adesea cultivați altoiți. Plantele cultivate în aer liber sunt rezistente la secetă și iau plin soare. Sunt o plantă însoțitoare minunată pentru speciile de cactusi Echinocereus și Escobaria .
Sol: Are nevoie de un sol mineral foarte bine drenat, grosier. Pentru a preveni putrezirea este de asemenea recomandabil să-i înconjoare gâtul rădăcinii cu nisip sau nisip foarte aspru, acest lucru ajută la o scurgere rapidă a apei și o circulație adecvată a aerului.
Repotarea:Repotați primăvara, când rădăcinile sale devin înghesuite. În general, ar trebui să fie repotată la doi ani pentru a oferi un sol proaspăt. După replantare, nu udați timp de o săptămână sau mai mult.
Udare: crește destul de repede vara dacă este prevăzut cu apă abundentă, dar permite să se usuce bine înainte de a uda din nou. În perioada de repaus de iarnă trebuie păstrat strict uscat deoarece este foarte sensibil la orice exces de umiditate.
Fertilizare: În sezonul frumos este bine să îmbogățiți solul folosind un îngrășământ bogat în potasiu și fosfor, dar sărac în azot, deoarece acest element chimic nu ajută la dezvoltarea plantelor suculente, făcându-le prea moi și pline de apă.
Expunere:Este esential sa dai soare din plin, altfel vor deveni atipice (umbra usoara va fi de folos in cele mai calduroase zile de vara). Dacă este crescută în plin soare, noua creștere va înflori primăvara și vara.
Toleranță la îngheț: foarte rezistent la îngheț poate rezista la temperaturi de până la minus 18 ° C (sau mai puțin). În cultivare iernează într-un loc răcoros (la -5/-10°C) acest lucru este important atât pentru flori, cât și pentru sănătatea plantelor. Fără această perioadă rece de iarnă, în mod normal, nu vor primi muguri.
Toleranță la căldură: În climatele mai calde, ar trebui să fie protejat de căldura excesivă și de prea mult soare vara deoarece nu este foarte tolerant la căldură.